AGENDA PRIORITARĂ A PLATFORMEI NAȚIONALE PENTRU PLANUL DE GUVERNARE AL GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

AGENDA PRIORITARĂ 

A PLATFORMEI NAȚIONALE DIN MOLDOVA A FORUMULUI SOCIETĂȚII CIVILE DIN PARTENERIATUL ESTIC

PENTRU PLANUL DE GUVERNARE AL GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

Platforma Națională a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic reprezintă rețeaua națională a societății civile din Republica Moldova în cadrul Forumului Societății Civile al Parteneriatului Estic (Eastern Partnership Civil Society Forum – EaP CSF). Parteneriatul Estic este o inițiativă comună a Uniunii Europene și a șase state partenere din Europa de Est și Caucaz – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina – care urmărește consolidarea democrației, statului de drept, bunei guvernări, dezvoltării economice și cooperării politice și sectoriale dintre Uniunea Europeană și statele partenere.

Forumul Societății Civile al Parteneriatului Estic, creat în anul 2009, este cea mai mare platformă regională care reunește organizații ale societății civile din statele Parteneriatului Estic și din Uniunea Europeană. Misiunea Forumului este de a asigura participarea efectivă a societății civile la planificarea, monitorizarea și implementarea politicilor Parteneriatului Estic, precum și de a facilita un dialog constructiv între organizațiile societății civile și factorii de decizie din Uniunea Europeană și statele partenere. Totodată, Forumul oferă un cadru de cooperare, schimb de experiență, consolidare a capacităților și sprijin reciproc între organizațiile membre.

Platforma Națională a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic este o structură neinstituționalizată, apolitică și bazată pe participarea benevolă a organizațiilor societății civile din Republica Moldova. În prezent, Platforma reunește 147 de organizații neguvernamentale și este deschisă tuturor organizațiilor independente și nepartizane care împărtășesc valorile, misiunea și obiectivele sale și sunt pregătite să contribuie activ la realizarea acestora.

Misiunea Platformei Naționale este de a contribui la integrarea europeană și la consolidarea democrației în Republica Moldova prin promovarea participării active a societății civile la elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice relevante pentru parcursul european al țării. În acest scop, Platforma desfășoară activități de advocacy, monitorizare, dialog și cooperare cu autoritățile publice, instituțiile Uniunii Europene și partenerii naționali și internaționali.

Platforma promovează valorile fundamentale ale Uniunii Europene și ale Consiliului Europei, inclusiv democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, buna guvernare și participarea civică. De asemenea, aceasta contribuie la consolidarea cooperării regionale, la dezvoltarea relațiilor internaționale și la creșterea rolului societății civile în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, păstrându-și în permanență caracterul independent, autonom și nepartizan.

1. CONSIDERAȚIUNI INTRODUCTIVE

Platforma Națională a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic salută consultările publice desfășurate de către candidatul desemnat la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova și își exprimă disponibilitatea de a contribui activ la realizarea și monitorizarea agendei de reforme și a procesului de aderare la Uniunea Europeană prin expertiza și experiența organizațiilor societății civile.

Republica Moldova traversează cea mai importantă etapă din istoria sa modernă. Procesul de aderare la Uniunea Europeană reprezintă nu doar un obiectiv de politică externă, ci principalul proiect de modernizare, transformare și dezvoltare durabilă a statului. Succesul acestui proces va determina capacitatea Republicii Moldova de a-și consolida independența, securitatea, democrația, statul de drept și competitivitatea economică, oferind cetățenilor oportunități sporite de dezvoltare și o calitate mai bună a vieții.

Platforma apreciază progresele realizate de autoritățile Republicii Moldova în ultimii ani, inclusiv lansarea negocierilor de aderare și deschiderea primelor clustere de negociere cu Uniunea Europeană. Aceste rezultate demonstrează angajamentul ferm al statului față de parcursul european și trebuie consolidate prin accelerarea implementării reformelor și menținerea unui consens politic și social larg în jurul obiectivului strategic de aderare la Uniunea Europeană.

În același timp, Platforma constată că următoarea etapă a negocierilor de aderare va fi considerabil mai complexă și va necesita un nivel superior de coordonare instituțională, capacitate administrativă și mobilizare a resurselor publice. Printre principalele provocări care urmează a fi abordate se numără ritmul încă insuficient al implementării reformelor asumate, capacitatea administrativă limitată a instituțiilor publice, persistența riscurilor de corupție și a vulnerabilităților privind integritatea instituțională, presiunile exercitate asupra spațiului civic și mass-mediei independente, intensificarea dezinformării și a interferențelor informaționale străine, precum și impactul continuu al contextului regional de securitate generat de războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Platforma consideră că noul Program de Guvernare trebuie să acorde o atenție prioritară consolidării coeziunii sociale și dimensiunii umane a procesului de integrare europeană. În condițiile unui mediu regional caracterizat de instabilitate și amenințări hibride, reziliența statului nu poate fi asigurată exclusiv prin măsuri de securitate, ci și prin consolidarea încrederii cetățenilor în instituțiile publice, reducerea inegalităților sociale, combaterea sărăciei și crearea unor oportunități economice echitabile pentru toate comunitățile.

Platforma consideră esențială consolidarea capacității instituționale a administrației publice centrale și locale, inclusiv în contextul reformei administrației publice și al reorganizării administrativ-teritoriale darți în contextul de reintegrare a regiunii transnistrene, astfel încât instituțiile statului să poată răspunde eficient cerințelor procesului de aderare și să ofere servicii publice moderne, digitale, eficiente și accesibile tuturor cetățenilor.

Platforma Națională își reafirmă angajamentul de a contribui în mod constructiv la implementarea și monitorizarea agendei europene și își exprimă disponibilitatea de a coopera cu noul Guvern pentru accelerarea reformelor necesare aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Consolidarea democrației, a statului de drept și a unei societăți reziliente reprezintă o responsabilitate comună, iar succesul acestui proces depinde de un parteneriat bazat pe încredere, responsabilitate și participare autentică.

Platforma Națională propune Guvernului un set de acțiuni prioritare și recomandări de politici publice care urmează să fie reflectate în noul Program de Guvernare. Propunerile sunt structurate în cinci domenii strategice, considerate esențiale pentru accelerarea procesului de integrare europeană și consolidarea dezvoltării democratice și durabile a Republicii Moldova:

• Democrație, stat de drept și bună guvernare;
• Integrare economică și corelarea cu politicile Uniunii Europene;
• Mediu, schimbări climatice și securitate energetică;
• Contacte interumane;
• Politici sociale, ocuparea forței de muncă și dialog social.

1. RECOMANDĂRI STRATEGICE

CAPITOLUL 1. DEMOCRAȚIE, STAT DE DREPT ȘI BUNA GUVERNARE

Republica Moldova a înregistrat progrese importante în consolidarea instituțiilor democratice și avansarea procesului de aderare la Uniunea Europeană. Implementarea Agendei de Reforme, a Planului de Creștere pentru Republica Moldova și deschiderea negocierilor de aderare creează oportunități semnificative pentru modernizarea instituțiilor publice și apropierea de standardele europene. Cu toate acestea, persistă impedimente structurale care afectează calitatea guvernării, eficiența instituțiilor și încrederea cetățenilor în procesele democratice.

În domeniul statului de drept, continuă să existe provocări privind consolidarea independenței, integrității și eficienței justiției, precum și necesitatea sporirii transparenței și accesibilității sistemului judiciar. Corupția continuă să afecteze funcționarea instituțiilor publice și încrederea cetățenilor în autorități, fiind necesară consolidarea mecanismelor de prevenire, investigare și sancționare a faptelor de corupție.

Capacitatea administrativă a autorităților publice rămâne inegală, în special la nivel local, ceea ce afectează implementarea politicilor publice și furnizarea serviciilor către cetățeni. În același timp, procesul de elaborare și evaluare a politicilor publice nu este întotdeauna fundamentat pe dovezi și analize de impact, iar modernizarea și digitalizarea serviciilor publice necesită eforturi suplimentare.

Deși cadrul normativ privind transparența și participarea publică a fost consolidat, aplicarea acestuia rămâne adesea formală. Participarea cetățenilor și a organizațiilor societății civile la procesele decizionale este insuficient instituționalizată, iar accesul la informații de interes public și respectarea standardelor de transparență continuă să prezinte dificultăți atât la nivel central, cât și local.

Societatea civilă, mass-media independentă și apărătorii drepturilor omului joacă un rol esențial în consolidarea democrației și monitorizarea reformelor. Totuși, sustenabilitatea financiară a organizațiilor societății civile și a instituțiilor media independente rămâne fragilă, persistă provocări privind protecția apărătorilor drepturilor omului, siguranța jurnaliștilor și menținerea unui spațiu civic și mediatic liber și pluralist.

În domeniul drepturilor omului și incluziunii sociale persistă inegalități în accesul la servicii și oportunități pentru diverse grupuri ale populației. Mecanismele de prevenire și combatere a discriminării necesită consolidare, iar integrarea principiilor egalității de gen, nediscriminării și incluziunii sociale în politicile publice rămâne insuficientă.

Sărăcia, inegalitățile teritoriale și accesul insuficient la servicii afectează exercitarea efectivă a drepturilor copilului. Persistă riscuri privind separarea copiilor de familie, accesul inegal la educație, sănătate și servicii sociale, precum și participarea limitată a copiilor și tinerilor la procesele decizionale care îi vizează direct.

Procesul de integrare europeană și contextul regional de securitate sporesc vulnerabilitatea societății la dezinformare, și interferențe externe, ceea ce impune consolidarea rezilienței informaționale, a alfabetizării media și digitale și a capacităților instituționale de răspuns.

Totodată, protejarea integrității alegerilor reprezintă o condiție esențială pentru consolidarea parcursului european al Republicii Moldova. În acest sens, sunt necesare măsuri de prevenire și combatere a dezinformării și a finanțării ilicite, precum și consolidarea rolului societății civile în observarea și monitorizarea proceselor electorale, pentru a crește încrederea cetățenilor în alegeri și în instituțiile democratice.

PRIORITĂȚI

1. Consolidarea statului de drept și continuarea reformei justiției. Continuarea reformei justiției trebuie să urmărească consolidarea independenței, integrității și eficienței sistemului judiciar, finalizarea proceselor de evaluare externă, modernizarea și digitalizarea serviciilor judiciare, reducerea duratei examinării cauzelor și consolidarea mecanismelor de carieră, etică și răspundere disciplinară. Reforma trebuie să contribuie la creșterea transparenței sistemului judiciar și la dezvoltarea unei justiții accesibile, eficiente și conforme standardelor europene.
2. Intensificarea eforturilor de prevenire și combatere a corupției. Consolidarea integrității instituțiilor publice și creșterea încrederii cetățenilor în administrație necesită întărirea mecanismelor de prevenire, investigare și sancționare a faptelor de corupție. Sunt necesare consolidarea independenței și capacităților instituțiilor anticorupție, depolitizarea proceselor de numire în funcții de conducere, creșterea eficienței recuperării bunurilor provenite din infracțiuni, capacitarea și consolidarea autonomiei procuraturilor specializate și alinierea continuă la standardele și recomandările europene relevante în domeniul anticorupție.
3. Modernizarea administrației publice bazate pe principiile bunei guvernări. Dezvoltarea unei administrații publice eficiente, profesioniste și orientate către cetățean reprezintă o condiție esențială pentru implementarea reformelor și furnizarea serviciilor publice de calitate. Reforma administrației publice trebuie să urmărească modernizarea instituțiilor, consolidarea autonomiei administrației publice locale, creșterea capacităților administrative și financiare ale autorităților locale și accelerarea digitalizării serviciilor publice. Totodată, procesul de reformă trebuie să fie fundamentat pe dovezi, participare publică și respectarea principiilor transparenței, integrității și responsabilității instituționale. Consolidarea capacității administrației publice de coordonare a procesului de aderare la Uniunea Europeană, de transpunere a acquis-ului comunitar și de implementare eficientă a reformelor asumate în cadrul negocierilor de aderare.

4. Asigurarea participării publice efective în procesul decizional. Participarea publică reprezintă o etapă pentru consolidarea democrației, legitimitatea deciziilor și creșterea calității politicilor publice. Este necesară asigurarea transparenței proceselor decizionale, respectarea dreptului de acces la informațiile de interes public și dezvoltarea unor mecanisme eficiente și incluzive de consultare și implicare a cetățenilor în elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice. În acest sens, se impune adoptarea și implementarea unui cadru normativ consolidat privind participarea publică, inclusiv instituirea unor obligații clare pentru autoritățile publice, nerespectarea cărora poate fi acționată în judecată sub sancțiunea suspendării/anulării deciziilor, și a unor mecanisme eficiente de monitorizare independente și responsabilizare. Este necesară alocarea resurselor financiare, instituționale și umane necesare pentru organizarea și desfășurarea proceselor de participare publică. O atenție deosebită trebuie acordată participării grupurilor vulnerabile și subreprezentate, inclusiv copiilor și tinerilor, precum și consolidării dialogului dintre autorități, societatea civilă, mediul academic și alți actori relevanți.

5. Consolidarea spațiului civic și protecția libertăților fundamentale. Organizațiile societății civile, mass-media independentă și apărătorii drepturilor omului joacă un rol esențial în promovarea transparenței, responsabilității publice și participării democratice. Menținerea unui spațiu civic deschis, sigur și favorabil necesită garantarea efectivă a libertății de exprimare, asociere și întrunire, consolidarea mecanismelor de protecție împotriva intimidării, hărțuirii și altor forme de represalii, în special în privința apărătorilor drepturilor omului, precum și dezvoltarea unui cadru eficient de prevenire și combatere a acțiunilor strategice împotriva participării publice (SLAPP). De asemenea, este necesară consolidarea sustenabilității sectorului asociativ prin dezvoltarea mecanismelor de finanțare, filantropie și sponsorizare, mecanismul de redirecționare procentuală (3%), eliminarea barierelor administrative și sprijinirea dezvoltării organizațiilor societății civile, în special la nivel local, inclusiv prin consolidarea dialogului și parteneriatului dintre autorități, societatea civilă și mass-media.

6. Promovarea drepturilor omului, egalității de gen și incluziunii sociale. Respectarea drepturilor omului, egalității de gen, nediscriminării și incluziunii sociale, consolidarea eticii în utilizarea instrumentelor AI, trebuie să constituie principii transversale ale politicilor publice. Sunt necesare consolidarea instituțiilor naționale pentru drepturile omului, dezvoltarea mecanismelor de prevenire și combatere a discriminării, discursului de ură și violenței bazate pe gen, precum și implementarea consecventă a standardelor europene și internaționale în domeniul drepturilor omului. O atenție deosebită trebuie acordată accesului grupurilor aflate în situații de vulnerabilitate la servicii și mecanisme de protecție, promovării vieții independente și incluziunii persoanelor cu dizabilități, îmbunătățirii condițiilor de detenție și reintegrării sociale, precum și dezvoltării unor mecanisme eficiente de monitorizare a inegalităților și a respectării drepturilor fundamentale.

7. Consolidarea protecției, incluziunii și participării copilului. Respectarea drepturilor copilului necesită o abordare integrată, bazată pe interesul superior al copilului și participarea acestuia la procesele decizionale care îl privesc. Sunt necesare prevenirea separării copilului de familie, dezvoltarea serviciilor de sprijin familial și intervenție timpurie, extinderea alternativelor de îngrijire de tip familial și asigurarea accesului echitabil la educație, sănătate, protecție și servicii sociale de calitate. În contextul reformelor administrative și sociale, trebuie garantată continuitatea și finanțarea adecvată a serviciilor pentru copii și familii, consolidată coordonarea intersectorială și monitorizat impactul reformelor asupra bunăstării copilului. Totodată, este necesară dezvoltarea mecanismelor de justiție prietenoasă copilului, sprijinirea tranziției la viața independentă a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, promovarea participării semnificative a copiilor și tinerilor la elaborarea politicilor publice și consolidarea măsurilor de incluziune și protecție pentru copiii aflați în situații de vulnerabilitate.

8. Consolidarea independenței și dezvoltării mass-media. Mass-media independentă reprezintă un pilon esențial al democrației, contribuind la informarea corectă a cetățenilor, asigurarea pluralismului de opinii și monitorizarea activității autorităților publice. Cadrul normativ și instituțional necesită consolidare și modernizare pentru garantarea libertății presei și independenței editoriale, inclusiv prin alinierea la standardele Uniunii Europene în domeniul mass-mediei. Prioritare sunt dezvoltarea unor mecanisme sustenabile de sprijin pentru mass-media independentă, asigurarea unei concurențe echitabile pe piața media și publicitară, consolidarea serviciilor publice de media și susținerea dezvoltării mass-mediei regionale și locale. Totodată, este necesară îmbunătățirea condițiilor de siguranță și exercitare a activității profesionale pentru jurnaliști.

10. Promovarea valorilor europene, rezilienței informaționale și combaterea dezinformării. Procesul de integrare europeană și contextul regional de securitate impun consolidarea rezilienței societății în fața dezinformării, manipulării informaționale și influențelor străine. Sunt necesare dezvoltarea mecanismelor de monitorizare și analiză a fenomenului dezinformării, consolidarea cooperării dintre autorități, mass-media independentă, mediul academic, instituțiile educaționale și organizațiile societății civile, precum și promovarea unei abordări coordonate de răspuns la amenințările informaționale.
11. Asigurarea integrității alegerilor și protejarea proceselor democratice de interferențe străine. Protejarea integrității alegerilor reprezintă o condiție esențială pentru consolidarea parcursului european al Republicii Moldova. În acest scop, sunt necesare măsuri pentru asigurarea transparenței campaniilor electorale, inclusiv în mediul online, consolidarea mecanismelor de supraveghere și control al finanțării politice și electorale, precum și dezvoltarea capacităților instituționale de prevenire și sancționare a interferențelor străine în procesele electorale. Prioritare sunt, de asemenea, reglementarea utilizării inteligenței artificiale și a conținutului de tip deepfake în campaniile electorale, consolidarea securității cibernetice a infrastructurii electorale și implementarea recomandărilor misiunilor internaționale de observare a alegerilor, ale Comisiei de la Veneția și ale Curții Constituționale. Aceste măsuri trebuie să contribuie la creșterea încrederii cetățenilor în alegeri și în instituțiile democratice, precum și la consolidarea rezilienței societății în fața interferențelor și amenințărilor la adresa proceselor democratice.

CAPTOLUL 2. INTEGRAREA ECONOMICĂ ȘI CORELAREA CU POLITICILE UNIUNII EUROPENE

Republica Moldova se află într-o etapă decisivă a procesului de aderare la Uniunea Europeană, în care screening-ul și negocierile pe capitole au trecut de la faza declarativă la cea a angajamentelor verificabile. Screening-ul preliminar a evidențiat necesitatea consolidării competitivității economiei, pregătirii întreprinderilor pentru piața unică europeană și asigurării unui climat investițional predictibil. Succesul reformelor economice depinde atât de armonizarea legislației cu acquis-ul UE, cât și de capacitatea instituțiilor, mediului de afaceri și societății civile de a implementa efectiv aceste reforme.

Capacitatea administrativă limitată și consultarea formală a societății civile. Actele normative de transpunere sunt frecvent adoptate cu termene de consultare reduse, fără răspunsuri motivate la propunerile primite și fără trasabilitatea modificărilor. Mediul de afaceri și societatea civilă intervin târziu, când deciziile sunt deja luate. Rapoartele de evaluare ex-post și Programul Național de Aderare identifică „resursele insuficiente” și „lipsa de coordonare interinstituțională” ca bariere principale în transpunerea acquis-ului UE.

Competitivitatea redusă a IMM-urilor și pregătirea insuficientă pentru piața unică. Competitivitatea economiei se construiește prin alinierea la acquis-ul UE. Cu toate acestea, economia se confruntă cu provocări sistemice precum capacitate investițională redusă, productivitate scăzută, infrastructură logistică insuficient dezvoltată și migrația forței de muncă. Ponderea redusă a IMM-urilor care dețin certificări europene (marcaj CE și EU Ecolabel) limitează valoarea adăugată a exporturilor și integrarea în lanțurile valorice europene. Promovarea economică externă rămâne fragmentată între instituții, fără o strategie unică și coerentă.

Climatul investițional și concurența distorsionată, îngreunate de un cadru fiscal impredictibil. Persistența barierelor investiționale, procedurile complexe de autorizare și evaluare a ajutoarelor de stat descurajează investițiile. Controlul ajutoarelor de stat nu este pe deplin aliniat la standardele UE, întreprinderile de stat concurează în condiții inegale cu cele private, iar modificările fiscale frecvente, adoptate fără evaluare de impact, subminează încrederea investitorilor.

Eficiența administrării resurselor publice și descentralizarea fiscală. Capacitatea limitată a statului de a administra eficient resursele publice, nivelul insuficient al investițiilor publice și dependența excesivă a bugetelor locale de transferurile de la centru limitează dezvoltarea economică regională și capacitatea autorităților locale de a susține mediul de afaceri. Reforma proprietății publice și a întreprinderilor de stat avansează lent, ceea ce afectează concurența loială și atractivitatea investițională a economiei.

Tranziția verde și digitală riscă să devină o barieră, în loc de oportunitate. IMM-urile nu dispun de competențe, instrumente și finanțare necesare pentru a se adapta la cerințele de mediu și digitale ale pieței UE, inclusiv la CBAM, creditarea bancară rămânând principala sursă de finanțare. Sectorul agricol rămâne puternic expus riscurilor climatice, în absența unui sistem instituționalizat de management al riscurilor.

Decalaje structurale întârzie convergența. Reglementările economice diferite pe cele două maluri ale Nistrului fragmentează spațiul economic național. Sistemul statistic național nu furnizează încă o comparabilitate deplină cu Eurostat, afectând fundamentarea politicilor și monitorizarea negocierilor de aderare.

Deși susținem combaterea birocrației, atragem atenția că simplificarea reglementărilor nu trebuie să slăbească capacitatea instituțională de a aplica standardele UE privind concurența, mediul și politicile climatice, altfel riscând izolarea economică prin blocarea accesului pe piața unică.

PRIORITĂȚI

9. Instituirea mecanismului permanent de consultare cu societatea civilă în negocierea și transpunerea acquis-ului economic. Crearea unui mecanism permanent, transparent și predictibil de consultare timpurie și dialog structurat între Guvern, Parlament, mediul privat și societatea civilă în procesul de negociere și transpunere a acquis-ului UE în domeniul economic. Mecanismul trebuie să asigure participarea timpurie a părților interesate, accesul la documente, termene suficiente, răspunsuri motivate privind preluarea / nepreluarea propunerilor și trasabilitatea modificărilor operate atât pe platforma parlamentară a Consiliului de experți, cât și pe platformele guvernamentale coordonate de Biroul pentru Integrare Europeană. Acesta presupune implicarea activă a minimum 4–5 experți ai Platformei Naționale în Consiliul de experți al Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, utilizarea sistematică a platformei „experti.md”, publicarea documentelor de consultare cu minimum 15 zile lucrătoare, monitorizarea implementării recomandărilor și evaluarea impactului economic al principalelor acte normative de transpunere asupra mediului de afaceri.
10. Adoptarea Strategiei Naționale de Diplomație Economică (SNDE) 2026–2030. Elaborarea și implementarea unei strategii unice de promovare a exporturilor și investițiilor, coordonată de un Consiliu Național de Coordonare Economică Externă și Diplomație Economică (MAE, MDED, sectorul privat, diaspora economic și sreprezentanți ai Platformei Naționale a societății civile), în vederea promovării exporturilor și integrării întreprinderilor moldovenești în lanțurile valorice europene.
11. Consultarea obligatorie a Consiliului Consultativ pentru IMM-uri. Consolidarea rolului Consiliului Consultativ pentru IMM-uri ca platformă permanentă de dialog între Guvern și mediul privat și instituirea, prin act normativ, a consultării obligatorii a acestuia înaintea adoptării politicilor și reglementărilor cu impact asupra sectorului antreprenorial.
12. Lansarea Programului național de certificare europeană a IMM-urilor exportatoare. Promovarea unui program național coordonat de instruiri sectoriale și sprijin financiar pentru obținerea certificărilor europene (marcaj CE, EU Ecolabel, certificări de sustenabilitate și producție etică), în parteneriat cu organizațiile de suport în afaceri și finanțat din Planul de Creștere, în vederea facilitării accesului pe piața unică europeană și integrării întreprinderilor în lanțurile valorice europene.
13. Dezvoltarea unui ecosistem modern de finanțare nebancară pentru IMM-uri și a pieței de capital funcțională. Introducerea și reglementarea instrumentelor financiare adaptate (ex. factoring public, credite corelate la EURIBOR), extinderea mecanismelor de garantare prin Fondul de Garantare a Creditelor (FGC), dezvoltarea instrumentelor de capital de risc și a fondurilor de investiții, precum și operaționalizarea Programului „Second Chance” pentru antreprenorii aflați în dificultate.
14. Alinierea controlului ajutoarelor de stat, reforma proprietății publice și asigurarea predictibilității fiscale. Alinierea instrumentelor de intervenție publică la standardele UE pentru a asigura concurența loială între întreprinderile de stat și cele private, accelerarea reformei proprietății publice și a procesului de privatizare transparentă, simplificarea procedurilor de autorizare a ajutoarelor de stat și promovarea unui cadru fiscal predictibil și transparent, bazat pe evaluarea prealabilă obligatorie a impactului modificărilor fiscale asupra competitivității întreprinderilor și a climatului investițional, cu monitorizare prin indicatori internaționali (OECD, Eurostat).
15. Lansarea programului de tranziție verde și digitală a IMM-urilor, focusat pe dezvoltarea capitalului uman. Implementarea programelor dedicate tranziției verzi și digitale a IMM-urilor, prin sprijin pentru eficiență energetică, economie circulară și adoptarea instrumentelor digitale (vouchere pentru digitalizare, e-commerce, sisteme ERP și soluții cloud). Programul trebuie să includă dezvoltarea competențelor verzi și digitale, recalificarea forței de muncă, creșterea ratei de ocupare și a nivelului de salarizare, precum și simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor destinate tranziției, pentru pregătirea întreprinderilor în vederea integrării pe piața unică europeană.
16. Instituționalizarea managementului riscurilor în agricultură. Crearea cadrului legal și fiscal pentru Fondurile Mutuale de risc agricol, ca pilon al sistemului național de management al riscurilor, cu facilitarea accesului la expertiză internațională și cofinanțare europeană.
17. Avansarea reintegrării economice a malului stâng al Nistrului. Uniformizarea graduală a reglementărilor economice, facilitarea activității antreprenorilor de pe ambele maluri ale Nistrului și implementarea de programe regionale comune de dezvoltare economică și investițională, în vederea convergenței economice și a integrării treptate în piața unică a Uniunii Europene.
18. Alinierea sistemului statistic național la standardele Eurostat. Consolidarea Sistemului Statistic Național prin alinierea metodologiilor și indicatorilor statistici la standardele și metodologiile Eurostat, consolidarea independenței și capacității instituționale a Biroului Național de Statistică și dezvoltarea sistemului de date deschise, pentru fundamentarea politicilor economice și monitorizarea procesului de integrare europeană.

CAPITOLUL 3. MEDIU, SCHIMBĂRI CLIMATICE ȘI SECURITATE ENERGETICĂ

Republica Moldova se confruntă cu provocări majore în domeniul protecției mediului, determinate de degradarea continuă a resurselor de apă, aerului, solurilor și ecosistemelor, de infrastructura învechită, de nivelul insuficient al investițiilor și de aplicarea neuniformă a legislației. Apa, solurile fertile, pădurile, ecosistemele naturale și resursele energetice constituie infrastructura naturală care susține agricultura, industria alimentară, sănătatea populației, turismul, investițiile și competitivitatea economiei. Degradarea acestor resurse generează costuri economice tot mai mari, reduce atractivitatea investițională a țării și amplifică vulnerabilitatea la schimbările climatice și la șocurile externe. Aceste vulnerabilități afectează în mod direct sănătatea populației, dezvoltarea economică, securitatea alimentară și capacitatea comunităților de a face față riscurilor de mediu și climatice. Din acest motiv, investițiile în protecția mediului, adaptarea climatică și securitatea energetică trebuie tratate ca investiții strategice în dezvoltarea Republicii Moldova și nu exclusiv ca politici sectoriale de mediu.

Poluarea apelor din surse menajere, agricole și industriale este amplificată de accesul limitat la servicii de canalizare și epurare, de funcționarea necorespunzătoare a unor stații de epurare și de monitorizarea insuficientă a calității apelor de suprafață și subterane.

Gestionarea deșeurilor continuă să fie bazată, în principal, pe depozitare, în condițiile în care capacitățile de colectare separată și reciclare rămân reduse, iar implementarea principiilor economiei circulare și a responsabilității extinse a producătorului este încă fragmentară.

Capacitatea instituțională limitată a autorităților de mediu, dificultățile întâmpinate în aplicarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, insuficiența sistemelor de monitorizare și întârzierile în reformarea instituțiilor din subordinea Ministerului Mediului reduc eficiența politicilor publice și capacitatea statului de a asigura respectarea legislației. În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, consolidarea instituțiilor de mediu și transformarea obligațiilor legislative în mecanisme funcționale de autorizare, control, monitorizare și sancționare trebuie să devină o prioritate a noului Guvern.

Pădurile, zonele umede, pășunile, solurile fertile și ariile naturale protejate sunt supuse unor presiuni tot mai mari, generate de fragmentarea habitatelor, eroziunea solurilor, exploatarea necorespunzătoare a resurselor naturale și capacitatea administrativă redusă de protecție și gestionare a acestora. Schimbările climatice amplifică aceste vulnerabilități, iar secetele prelungite, temperaturile extreme, deficitul de apă, precipitațiile torențiale și inundațiile produc efecte tot mai grave asupra agriculturii, infrastructurii, sănătății populației și bugetelor locale. Republica Moldova evoluează spre un climat mai arid, însă măsurile de adaptare la schimbările climatice nu sunt încă integrate în mod sistematic în investițiile publice, planificarea teritorială, dezvoltarea infrastructurii și activitatea autorităților publice locale.

În domeniul politicilor climatice, adoptarea cadrului normativ și a Planului național integrat privind energia și clima reprezintă progrese importante, care trebuie continuate prin crearea mecanismelor necesare pentru implementarea efectivă a angajamentelor asumate. Sistemul de monitorizare, raportare, verificare și acreditare a emisiilor nu este încă pe deplin funcțional, iar capacitatea instituțională și tehnică de colectare și verificare a datelor rămâne limitată. Totodată, sunt insuficient dezvoltate instrumentele necesare pentru planificarea unei economii cu emisii reduse, pregătirea întreprinderilor pentru mecanismele europene de tarifare a carbonului și integrarea obiectivelor climatice în politicile economice, agricole, industriale și de transport.

Sistemul energetic al Republicii Moldova rămâne vulnerabil la șocurile externe, la concentrarea surselor de aprovizionare și la capacitățile interne limitate de producere flexibilă, echilibrare și stocare a energiei. Clădirile publice, locuințele și întreprinderile continuă să înregistreze un consum energetic ridicat, iar rețelele de transport și distribuție necesită investiții consistente în modernizare, digitalizare și creșterea capacității de integrare a energiei din surse regenerabile. Costurile energiei afectează în mod disproporționat gospodăriile cu venituri reduse, ceea ce impune corelarea reformelor energetice cu măsuri eficiente de protecție socială și de reducere durabilă a consumului. Următoarea etapă va necesita accelerarea implementării Planului național integrat privind energia și clima, dezvoltarea pieței de echilibrare, pregătirea cuplării cu piața energetică a Uniunii Europene, extinderea interconexiunilor și atragerea investițiilor în energia regenerabilă, stocare și eficiență energetică.

PRIORITĂȚI  

1. Participarea societății civile în procesul de integrare europeană în domeniul mediului, climei și energiei. Fortificarea mecanismului permanent și incluziv de implicare a organizațiilor societății civile, inclusiv a organizațiilor de mediu, în procesul de pregătire și desfășurare a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Reprezentanții ONG-urilor trebuie implicați în elaborarea pozițiilor naționale de negociere, consultarea foilor de parcurs, evaluarea progresului în transpunerea și implementarea acquis-ului, precum și în identificarea necesităților de finanțare și consolidare instituțională. Mecanismul trebuie să asigure accesul în timp util la informațiile relevante, consultări periodice și examinarea argumentată a propunerilor formulate de societatea civilă.
2. Consolidarea instituțiilor de mediu și digitalizarea procedurilor de autorizare, control și monitorizare. Consolidarea capacității instituționale a autorităților responsabile de autorizare, evaluare, monitorizare și control în domeniul mediului. E necesar reformarea calitativă și eficientă a instituțiilor din subordinea Ministerului Mediului, iar structurile responsabile trebuie dotate cu personal calificat, laboratoare acreditate și sisteme informaționale interoperabile. Controlul de mediu trebuie orientat către prevenirea riscurilor și verificarea operatorilor cu impact semnificativ. Este imperativă asigurarea veridicității datelor colectate prin monitoringul calității mediului și al resurselor naturale, garantând corectitudinea procesului de colectare și utilizarea necesară a acestor informații fundamentate științific în procesul de luare a deciziilor de mediu.
3. Accelerarea dezvoltării infrastructurii de alimentare cu apă, canalizare și epurare a apelor uzate. Investițiile în infrastructura de alimentare cu apă, protecția bazinelor hidrografice și restaurarea ecosistemelor acvatice reprezintă investiții directe în securitatea alimentară, sănătatea populației, dezvoltarea agriculturii, competitivitatea industriei și nivelul de acces al comunităților la servicii publice. Proiectele trebuie să vizeze întregul ciclu al apei, inclusiv captarea, tratarea, distribuția, canalizarea, epurarea, gestionarea nămolurilor și monitorizarea calității. Este necesară acordarea atenției prioritare stării ecologice a fluviului Nistru și râului Prut, ca resurse principale de apă a țării, care trebuie să devină elemente strategice pentru securitatea națională și să asigure securitatea și securității alimentării cu apă a populației, având în vedere episoadele de poluare înregistrate în lunile martie–aprilie și riscurile pe care acestea le generează pentru sănătatea publică, ecosisteme și funcționarea serviciilor de alimentare cu apă.
4. Operaționalizarea sistemelor regionale de gestionare a deșeurilor și accelerarea tranziției către economia circulară. Trecerea graduală de la depozitarea deșeurilor la prevenire, colectare separată, reutilizare, reciclare și valorificare. Dezvoltarea infrastructurii regionale trebuie însoțită de tarife transparente, trasabilitatea fluxurilor de deșeuri și aplicarea efectivă a responsabilității extinse a producătorului. Măsurile trebuie proiectate astfel încât să nu genereze costuri disproporționate pentru gospodăriile vulnerabile și întreprinderile mici. Este necesară asigurarea unei implementări mai eficiente a criteriilor și cerințelor privind managementul deșeurilor, având în vedere aplicarea deficitară a sistemului existent și cazurile grave semnalate în mass-media privind poluarea mediului ca urmare a gestionării necorespunzătoare a deșeurilor, inclusiv a celor periculoase. În acest sens, se impune consolidarea mecanismelor de trasabilitate, monitorizare, control și sancționare, precum și clarificarea responsabilităților instituțiilor și operatorilor implicați în colectarea, transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor.
5. Consolidarea protecției și refacerii pădurilor, biodiversității, solurilor și ecosistemelor naturale. Integrarea protecției ecosistemelor în politicile de dezvoltare economică, agricultură, infrastructură și adaptare climatică. Gestionarea pădurilor și ariilor naturale protejate trebuie reformată prin delimitarea funcțiilor de administrare, reglementare și control. Refacerea zonelor umede, combaterea eroziunii și extinderea suprafețelor împădurite trebuie tratate ca investiții în infrastructura naturală a statului. O prioritate majoră o constituie necesitatea îmbunătățirii managementului și extinderii suprafețelor de arii naturale protejate, alături de adoptarea unor măsuri urgente pentru protecția și refacerea zonelor umede, având în vedere deficitul tot mai accentuat de resurse de apă, lipsa planurilor de management pentru siturile Emerald și necesitatea gestionării mai eficiente a ariilor naturale protejate. Aceste măsuri trebuie să urmărească conservarea funcțiilor ecologice ale zonelor umede, menținerea biodiversității și consolidarea rezilienței ecosistemelor și comunităților la efectele schimbărilor climatice.
6. Integrarea adaptării la schimbările climatice și a gestionării riscurilor în investițiile și politicile publice. Includerea obligatorie a riscurilor climatice în planificarea teritorială, infrastructură, agricultură și investițiile publice majore. Autoritățile centrale și locale trebuie să dispună de date, hărți de risc, metodologii și surse de finanțare pentru prevenirea și reducerea efectelor secetelor, inundațiilor, valurilor de căldură și deficitului de apă. Prioritate trebuie acordată soluțiilor bazate pe natură și infrastructurii verzi.
7. Crearea unui sistem credibil de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Operaționalizarea cadrului național de monitorizare, raportare, verificare și acreditare a emisiilor. Acest proces trebuie să vizeze alinierea strictă a agenților economici la legislația de mediu, implementarea sistemelor de raportare a emisiilor, precum și a mecanismelor de Monitorizare, Raportare și Verificare (MRV), a Sistemului de Comercializare a Emisiilor (ETS) și aplicarea prețului la carbon (carbon price). Politicile climatice trebuie corelate cu modernizarea economiei și cu pregătirea întreprinderilor pentru cerințele europene privind tarifarea carbonului și mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon. Întreprinderile afectate trebuie sprijinite prin instrumente de finanțare și asistență tehnică. Un aspect care necesită atenție prioritară îl reprezintă incendiile produse la depozitele de deșeuri și incendiile de vegetație, care generează riscuri grave pentru sănătatea populației, calitatea aerului, solurilor, ecosistemelor și siguranța comunităților. Frecvența și amploarea acestor fenomene impun consolidarea măsurilor de prevenire, monitorizare și intervenție rapidă, precum și clarificarea responsabilităților autorităților publice, operatorilor și proprietarilor de terenuri în gestionarea acestor riscuri.
8. Diversificarea surselor de energie și consolidarea rezilienței sistemului energetic. Continuarea reducerii dependenței de un număr limitat de furnizori, trasee și surse de energie. Securitatea energetică trebuie consolidată prin dezvoltarea interconexiunilor, funcționarea piețelor, asigurarea rezervelor și protecția infrastructurii energetice critice. Integrarea cu piața energetică europeană trebuie accelerată în paralel cu dezvoltarea capacităților interne. Securitatea energetică trebuie să devină un avantaj competitiv pentru economia Republicii Moldova prin reducerea costurilor de producție, atragerea investițiilor și creșterea independenței energetice.
9. Accelerarea dezvoltării energiei regenerabile, stocării, eficienței energetice și modernizării rețelelor și asigurarea unei tranziții verzi juste. Crearea unui cadru stabil și competitiv pentru atragerea investițiilor în energia regenerabilă și stocare. Extinderea capacităților de producere trebuie corelată cu modernizarea rețelelor, digitalizarea sistemelor energetice și creșterea flexibilității. Renovarea energetică a clădirilor publice și rezidențiale trebuie transformată într-un program național multianual. Trecerea graduală de la măsuri compensatorii temporare la intervenții care reduc în mod durabil consumul și facturile la energie. Politicile sociale, energetice și de dezvoltare economică trebuie corelate pentru a proteja gospodăriile vulnerabile, întreprinderile mici și comunitățile rurale. Tranziția verde trebuie însoțită de acces echitabil la finanțare, servicii de consiliere și programe de recalificare.
10. Stimularea inovării, cercetării și dezvoltării capacităților prin mecanisme juridice, economice și financiare. Este necesară crearea unui ecosistem care să sprijine cercetarea aplicată în domeniile mediului, climei și energiei durabile. Aceasta presupune investiții în dezvoltarea soluțiilor tehnologice inovatoare și consolidarea continuă a capacităților resurselor umane prin programe de specializare și parteneriate între sectorul public, cel academic și cel privat, pentru a asigura expertiza necesară implementării politicilor de mediu moderne.

CAPITOLUL 4. CONTACTE INTERUMANE

Contactele interumane – educația, mobilitatea academică și profesională, participarea tinerilor, voluntariatul, cultura, inovarea socială și cooperarea dintre comunități – devin un pilon strategic al rezilienței democratice și al integrării europene. Cut toate acestea, Republica Moldova continuă însă să se confrunte cu un proces accentuat de depopulare și migrație externă, care reduce capacitatea comunităților de a genera dezvoltare și diminuează resursele umane necesare modernizării administrației publice, economiei și serviciilor sociale. Exodul tinerilor, al specialiștilor și al persoanelor active economic afectează competitivitatea țării și accentuează dezechilibrele teritoriale, în special în mediul rural și în orașele mici.

Sistemul educațional traversează un proces amplu de reformă, însă persistă discrepanțe importante privind calitatea educației, accesul echitabil la oportunități și dezvoltarea competențelor necesare unei economii bazate pe inovare. Competențele digitale, antreprenoriale, civice, ecologice și interculturale sunt dezvoltate neuniform, iar legătura dintre educație, piața muncii și cerințele economiei europene rămâne insuficient consolidată. În același timp, educația non-formală și învățarea pe tot parcursul vieții nu beneficiază încă de recunoașterea și sprijinul instituțional necesare pentru a deveni componente strategice ale dezvoltării capitalului uman.

Participarea cetățenilor, în special a tinerilor, la procesele decizionale continuă să fie limitată. Deși există mecanisme consultative și structuri reprezentative, acestea funcționează adesea formal, fără resurse suficiente și fără o integrare reală în procesul de elaborare, implementare și monitorizare a politicilor publice. Lipsa unei culturi participative și a unor mecanisme permanente de dialog între autoritățile publice și societatea civilă reduce nivelul de încredere în instituții și diminuează capacitatea comunităților de a contribui la dezvoltarea locală.

Organizațiile societății civile, centrele comunitare și organizațiile de tineret reprezintă actori esențiali în furnizarea serviciilor sociale, promovarea incluziunii și consolidarea participării civice. Cu toate acestea, sustenabilitatea lor este afectată de finanțarea predominant bazată pe proiecte, de lipsa mecanismelor stabile de contractare a serviciilor și de participarea limitată la procesele de planificare strategică. Potențialul antreprenoriatului social și al economiei sociale rămâne insuficient valorificat, iar cadrul normativ și financiar nu stimulează încă dezvoltarea acestui sector ca instrument de inovare și incluziune.

În paralel, Republica Moldova continuă să înregistreze inegalități semnificative în accesul la servicii educaționale, culturale, sportive și sociale. Persoanele cu dizabilități, tinerii NEET, familiile vulnerabile, comunitățile rome, refugiații, migranții și alte grupuri aflate în situații de risc întâmpină bariere persistente în exercitarea drepturilor fundamentale și în participarea deplină la viața economică și socială. În lipsa unor servicii integrate și finanțate sustenabil, decalajele sociale riscă să se adâncească.

Războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei și intensificarea fenomenelor de dezinformare, polarizare și radicalizare sporesc vulnerabilitatea societății și demonstrează că reziliența națională depinde nu doar de securitatea militară sau energetică, ci și de existența unor comunități unite, capabile să coopereze, să manifeste solidaritate și să participe activ la viața democratică. Integrarea refugiaților și migranților trebuie abordată ca o investiție în dezvoltarea comunităților și în consolidarea capitalului social, nu exclusiv ca o măsură de răspuns umanitar.

Totodată, oportunitățile oferite de programele europene dedicate educației, cercetării, culturii, voluntariatului, inovării și mobilității internaționale sunt încă insuficient valorificate. Participarea instituțiilor publice, organizațiilor societății civile, autorităților locale și mediului academic la inițiative precum Erasmus+, Corpul European de Solidaritate, Europa Creativă sau alte instrumente europene rămâne limitată de capacitatea instituțională redusă, lipsa co-finanțării și deficitul de expertiză în dezvoltarea parteneriatelor internaționale.

PRIORITĂȚI

1. Elaborarea și implementarea unei Strategii Naționale pentru Participarea Tinerilor 2027–2035. Crearea unui cadru integrat care să consolideze participarea tinerilor la procesele decizionale la nivel local și național, inclusiv prin dezvoltarea și susținerea Consiliilor Elevilor, Consiliilor Locale ale Tinerilor și structurilor consultative permanente.
2. Instituționalizarea mecanismelor de consultare cu societatea civilă și organizațiile de tineret. Crearea unor mecanisme permanente de dialog între Guvern, autoritățile publice locale și organizațiile societății civile în domeniile educației, tineretului și incluziunii sociale.
3. Dezvoltarea educației pentru cetățenie democratică și integrare europeană. Integrarea sistematică în curriculumul național și în educația non-formală a competențelor privind participarea civică, democrația, statul de drept, drepturile omului, educația media și valorile Uniunii Europene.
4. Creșterea investițiilor în educația non-formală și lucrul de tineret. Asigurarea unui mecanism multianual și predictibil de finanțare pentru centrele de tineret, organizațiile de tineret și programele locale de granturi dedicate inițiativelor civice ale tinerilor.
5. Recunoașterea voluntariatului ca instrument strategic de dezvoltare. Revizuirea cadrului normativ privind voluntariatul, introducerea mecanismelor de recunoaștere a competențelor dobândite prin voluntariat și stimularea implicării voluntarilor în servicii comunitare și acțiuni de solidaritate.
6. Elaborarea și aprobarea Planului național de acțiuni privind dezvoltarea antreprenorialului social și a economiei sociale în Republica Moldova 2027 – 2030. Adoptarea de măsuri fiscale (scutirea de impozitul pe venit) și financiare (subvenții, credite preferențiale) care să stimuleze creșterea întreprinderilor sociale și a întreprinderilor sociale de inserție, dezvoltarea incubatoarelor de tip Impact HUB și facilitarea accesului acestora la achiziții publice (contracte rezervate), inclusiv la fonduri europene.
7. Consolidarea incluziunii sociale și a coeziunii comunitare. Dezvoltarea serviciilor integrate pentru grupurile vulnerabile, inclusiv persoane cu dizabilități, refugiați, migranți, tineri NEET și familii aflate în dificultate, prin parteneriate între autorități și organizațiile societății civile.
8. Promovarea competențelor digitale și a rezilienței informaționale. Extinderea programelor de alfabetizare digitală, securitate cibernetică, combatere a dezinformării și educație media pentru elevi, tineri, cadre didactice și lucrători de tineret.
9. Dezvoltarea cooperării internaționale și a mobilității tinerilor. Extinderea participării Republicii Moldova în programele europene dedicate educației, tineretului și voluntariatului (Erasmus+, Corpul European de Solidaritate etc.) și susținerea schimburilor internaționale de bune practici.
10. Crearea unui Program Național de inovare socială și leadership comunitar. Lansarea unui program competitiv pentru susținerea laboratoarelor civice, hackathoanelor, acceleratorilor comunitari și inițiativelor inovatoare dezvoltate de tineri și organizațiile societății civile în parteneriat cu autoritățile locale.

CAPITOLUL 5. POLITICI SOCIALE, OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI DIALOG SOCIAL

În pofida eforturilor de aliniere la standardele europene și a măsurilor de implementare a politicilor în domeniul social, al ocupării forței de muncă și dialogului social, Republica Moldova se confruntă pe aceste domenii, în continuare, cu o serie de impedimente structurale majore.

Pe piața muncii persistă un decalaj cronic între cerere și ofertă, atestându-se tot mai des un deficit de forță de muncă, dar, concomitent, o rată înaltă a populației inactive, inclusiv caracterizată prin ponderea mare a categoriei de tineri NEET. Vulnerabilitățile pieței muncii sunt agravate de amploarea economiei informale, fenomenul muncii la negru și achitarea salariilor în plic, mai cu seamă în domenii precum agricultura, construcțiile, comerțul, transporturile ș.a.

Din perspectivă salarială, veniturile majorității angajaților rămân insuficiente pentru a asigura un trai decent. Republica Moldova urmează să asigure implementarea directivei europene privind salariile minime adecvate, dar și să asigure mecanisme de reexaminare a salariilor pentru menținerea puterii de cumpărare a populației, precum și pentru a exclude inechitățile salariale și decalajul de remunerare între femei și bărbați.

Pe lângă deficiențele structurale menționate, politica socială din Republica Moldova este puternic afectată de o criză demografică profundă, caracterizată prin îmbătrânirea accelerată a populației, natalitatea scăzută și emigrarea continuă a cetățenilor de vârstă activă. Acest dezechilibru exercită o presiune uriașă asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre numărul de contribuabili activi și cel al beneficiarilor de pensii fiind critic și punând în pericol viabilitatea financiară a întregului sistem public.

O altă problemă majoră constă în inadecvarea cuantumului prestațiilor sociale și al pensiei medii în raport cu costul real al vieții, fapt ce menține un nivel ridicat al sărăciei absolute, în special în rândul vârstnicilor, persoanelor cu dizabilități și al familiilor numeroase din mediul rural. Discrepanțele mari dintre resursele alocate zonelor urbane și celor rurale limitează sever accesul populației de la sate la servicii sociale de calitate și la asistență personalizată. Totodată, deși reforma sistemului de asistență socială (cum este programul „RESTART”) urmărește extinderea sprijinului pentru grupurile vulnerabile, implementarea este frânată de deficitul acut de asistenți sociali calificați, generat de salariile neatractive din sistem și de volumul imens de muncă, lăsând multe comunități fără mecanisme reale de incluziune și protecție.

La nivelul dialogului social, parteneriatul dintre sindicate, patronate și autorități este adesea formal și lipsit de impact real în procesul decizional. Slabă acoperire a salariaților prin negocieri colective, funcționarea comisiilor teritoriale și de ramură, precum și unele ingerințe în activitatea sindicală lasă angajații fără pârghii reale de apărare a drepturilor economice și sociale.

PRIORITĂȚI

1. Creșterea economică, crearea locurilor de muncă și calitatea forței de muncă. Dezvoltarea economică trebuie realizată prin politici bine definite, axate pe prioritizarea sectoarelor economice cu potențial de sustenabilitate și eficiență, valorificând resursele și capacitățile interne de dezvoltare și ținând cont de contextul regional. Principalele măsuri vizează: promovarea principiilor muncii decente (ocupare deplină, salariu decent, condiții sigure de muncă, protecție socială, lipsa de discriminare, formare profesională, negocieri colective etc.) prin intermediul sistemului de parteneriat social; corelarea și racordarea cererii și ofertei pe piața muncii, finanțarea elaborării standardelor ocupaționale, elaborarea unor curricule de instruire adecvate cerințelor de piață, promovarea învățământului dual ș.a.; extinderea măsurilor de combatere a fenomenului „muncii la negru” și de achitare a salariilor „în plic”, pornind de la specificul anumitor sectoare de activitate  (construcții, agricultură, comerț, transport ș.a.); implementarea Registrului electronic al salariaților în sectorul real al economiei.
2. Garantarea veniturilor care asigură un trai decent salariaților. Veniturile salariale constituie principala sursă de venit a populației, contribuind la menținerea unui nivel adecvat de trai al populației. În acest context, este necesar să fie întreprinse măsuri care ar contribui la asigurarea unui trai decent al populației, prin: stabilirea etapelor de reexaminare a salariului minim, pentru asigurarea implementării Directivei (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană în vederea atingerii cotei de 50% din salariul mediu pe țară; modificarea Legii cu privire la minimul de existență în vederea stabilirii utilizării obligatorii a acestui indicator la stabilirea garanțiilor minime ce determină nivelul de trai (salariul minim, pensia minimă, bursele studenților, indemnizațiile etc.); aplicarea unor politici fiscale care să stimuleze companiile să majoreze salariile (deduceri fiscale pentru întreprinderile care cresc salariile peste rata inflației); asigurarea respectării principului „salariul egal pentru muncă de valoare egală”, precum și excluderii decalajului dintre nivelul de remunerare a femeilor și bărbaților.
3. Asigurarea protecției sociale pentru populație. Una din misiunile de bază ale statului constă în garantarea unei protecții sociale persoanelor în legătură cu producerea unor riscuri care afectează capacitatea de a-și menține un nivel demn de trai. În acest sens, este necesar de a întreprinde următoarele măsuri: crearea fondurilor de asigurări sociale de stat pe tipuri de riscuri sociale asigurate; extinderea tuturor tipurilor de prestații sociale (ajutor de șomaj, indemnizație pentru îngrijirea copilului, incapacitate temporară de muncă ș.a.) pentru persoanele asigurate cu contract individual de asigurări sociale; elaborarea, implementarea și îmbunătățirea mecanismelor de digitalizare a sistemului medical (rezultatele analizelor și investigațiilor, certificate electronice etc.);instituirea pilonului II de asigurare privată obligatorie pentru pensie pentru limită de vârstă.
4. Asigurarea dreptului la muncă. Asigurarea respectării dreptului la muncă, precum și a principiilor de bază ale reglementării raporturilor de muncă vizează asigurarea respectării următoarelor principii: libertatea muncii; interzicerea muncii forțate și a discriminării în domeniul raporturilor de muncă; egalitatea în drepturi și posibilități a salariaților; asigurarea dreptului salariaților la asociere în sindicat; îmbinarea reglementării de stat și a reglementării contractuale a raporturilor de muncă; stabilirea garanțiilor de stat pentru asigurarea drepturilor salariaților și exercitarea controlului asupra respectării lor; asigurarea dreptului salariaților la apărarea intereselor de muncă; asigurarea dreptului la soluționarea litigiilor individuale de muncă și conflictelor colective de muncă, precum și dreptul la grevă, face parte din angajamentele indispensabile pentru activitatea oricărui Guvern. Aceste principii pot fi realizate prin următoarele măsuri: asigurarea examinării propunerilor de perfecționare a legislației muncii în cadrul parteneriatului social; crearea mecanismelor extrajudiciare de soluționare a litigiilor individuale de muncă; instituirea fondului de garantare a creanțelor salariale în cazul insolvenței angajatorului.
5. Dezvoltarea parteneriatului social. Parteneriatul social este recunoscut ca cel mai eficient și democratic mecanism de armonizare a intereselor și de identificare a consensului între reprezentanții salariaților, reprezentanții angajatorilor și autoritățile publice respective în procesul determinării și realizării drepturilor și intereselor lor sociale și economice.  Astfel, propunem pentru domeniul de referință următoarele acțiuni: întărirea rolului partenerilor sociali și al Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective în procesul de elaborare și adoptare a deciziilor în problemele din domeniul muncii și în problemele social-economice; elaborarea, de comun cu partenerii sociali, și aprobarea Planului de acțiuni privind creșterea ratei de acoperire a salariaților cu negocieri colective până la 80%, în scopul transpunerii prevederilor art. 4 din Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană; contribuirea la crearea comisiilor pentru consultări și negocieri colective în toate ramurile economiei naționale, precum și în toate raioanele și municipiile și asigurarea activității continue a acestora; crearea Consiliului Economic și Social după modelul existent în Uniunea Europeană.

III. CONCLUZII

Republica Moldova se află într-o etapă decisivă a procesului de aderare la Uniunea Europeană, iar viitorul Program de Guvernare trebuie să transforme obiectivele de integrare europeană în angajamente concrete, măsurabile și implementabile. Organizațiile societății civile consideră că succesul acestui proces depinde de capacitatea Guvernului de a accelera reformele, de a consolida instituțiile democratice și de a asigura participarea activă a tuturor actorilor relevanți în procesul decizional.

În acest sens, Platforma Națională recomandă ca toate politicile și reformele promovate de noul Guvern să fie fundamentate pe câteva principii transversale esențiale: transparență decizională, acces liber la informații, consultare publică autentică și reală, digitalizarea administrației, guvernare bazată pe date și dovezi, egalitate de gen, incluziune socială, coeziune teritorială și protecția spațiului civic. Aceste principii trebuie să fie reflectate în toate strategiile sectoriale, în procesul de negociere și implementare a acquis-ului european, precum și în mecanismele de planificare și alocare a resurselor bugetare.

În mod prioritar, Guvernul trebuie să instituționalizeze mecanisme permanente de consultare cu societatea civilă și mediul de afaceri, să asigure participarea experților independenți în grupurile de lucru privind negocierile de aderare și transpunerea legislației europene, să garanteze transparența procesului decizional și să creeze instrumente eficiente de monitorizare a implementării reformelor și a acquis-ului UE. Totodată, este necesară identificarea unor mecanisme sustenabile, concrete și eficiente de finanțare a participării organizațiilor societății civile la procesul de integrare europeană.

Integrarea europeană trebuie să genereze beneficii pentru toți cetățenii. În acest scop, toate politicile publice trebuie să integreze dimensiunea egalității de gen, incluziunii sociale și dezvoltării teritoriale echilibrate, să contribuie la reducerea disparităților dintre mediul urban și rural și să consolideze capacitatea financiară și administrativă a autorităților publice locale. În același timp, Guvernul trebuie să promoveze convergența economică și socială între cele două maluri ale Nistrului, ca parte integrantă a procesului de integrare europeană.

Platforma Națională subliniază, de asemenea, necesitatea accelerării reformei guvernanței întreprinderilor de stat, transparentizării proceselor de privatizare, dezvoltării pieței de capital și diversificării instrumentelor de finanțare a economiei, în conformitate cu standardele Uniunii Europene. Totodată, transformarea digitală a administrației publice trebuie accelerată prin aplicarea principiului „o singură dată” (once-only), interoperabilitatea registrelor publice, extinderea utilizării datelor deschise și dezvoltarea unor sisteme moderne de monitorizare și evaluare a politicilor publice bazate pe indicatori de performanță și dovezi.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Guvernul trebuie să trateze dezvoltarea capitalului uman, dialogul social și participarea civică drept investiții strategice. În acest sens, recomandăm includerea în Programul de activitate al Guvernului a unui capitol distinct privind munca, politicile salariale, protecția socială, securitatea și sănătatea în muncă și dialogul social, precum și respectarea strictă a prevederilor articolului 371 din Acordul de Asociere Republica Moldova–Uniunea Europeană, care garantează menținerea standardelor de protecție a muncii și a mediului.

Platforma Națională a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic își reafirmă disponibilitatea de a contribui, prin expertiză și monitorizare independentă, la implementarea acestor reforme și consideră că un parteneriat instituționalizat între autorități și societatea civilă reprezintă o condiție indispensabilă pentru accelerarea negocierilor de aderare și pentru transformarea integrării europene într-un proces credibil, incluziv și orientat spre rezultate pentru toți cetățenii Republicii Moldova